Nu de putine ori ne
izbim în comunicare de inefabil.
Cauza este poate complexitatea a ceea ce vrem să transmitem, subiectivitatea pe
care ne e rusine să o expunem oprobiului public, frica de sinceritate,
profunzimea sau delicateţea subiectului.
Ca soluţie a acesor
blocaje ce intervin între noi şi ceilalţi, se iveşte simbolistica artefactelor,
care pot comunica cu mare fineţe ceea ce verbalul nu poate adesea exprima.
O adevarata lecţie în acest sens ne dă Madeleine Albright, fost secretar de stat american şi
ministru de externe în timpul mandatului Clinton, care a consacrat broşele ca instrument de comunicare diplomatică.
Şarpe, gândac,
viespe, bondar, ţestoasă, melc sau pasăre. Niciuna dintre aceste broşe pe care
Madeleine Albright le purta în timpul negocierilor nu era aleasă întâmplător.
Povestea a început în 1994, după războiul din Golf, când după o vizită în Irak, presa irakiană a numit-o metaforic
„an unparalleled serpent”. La urmatoarea întâlnire cu Saddam Hussein, Madeleine
Albright avea să poarte în piept o minunată broşă sub forma unui şarpe auriu.
Gestul în sine este
unul de o foarte mare fineţe şi subtilitate diplomatică, reuşind să transforme
un afront, într-un avantaj, însuşindu-şi cu eleganţă, fineţe şi umor
semnificaţiile pozitive ale acestui simbol ancestral. Din acest moment, broşele
pe care Madeleine Albright le-a purtat au devenit un instrument în comunicarea
diplomatică şi o provocare lansată cu inteligenţă interlocutorilor de la
negocieri.
Această „viespe” a
fost purtată la o întâlnire cu Yasser Arafat, în timpul tratativelor de pace
din Orientul Mijlociu. Întâlnirea a fost una tensionată, Madeleine Albright
declarând că broşa i-a reflectat starea de spirit şi poziţia adoptată. După întâlnire, Yasser Arafat i-a trimis o broşă cu un fluture.
Pentru ruşi, secretarul
de stat american a păstrat un arsenal diplomatic aparte. În discuţiile cu
Vladimir Putin legate de conflictele din Cecenia, Madeleine Albright a folosit
ca „metaforă vizuală” o broşă cu trei maimuţe: care îşi acoperă pe rând urechile, ochii şi gura - pentru a
semnala indiferenţa cu privire la situaţia din Cecenia. „La
un moment dat, rusii pusesera microfoane in Departamentul de Stat.
Am
descoperit că era un microfon într-una din sălile de conferinţă, deci când m-am întâlnit cu
ruşii data urmatoare, am purtat o broşă mare, care înfăţişa un gândac. Au înteles
mesajul" povesteşte Albright în ultima sa carte „Read my pins”, "bug" în limba engleză însemnând "gândac", dar şi "microfon".
În colecţia de 300 de broşe a
lui Madelein Albright se mai numără şi broaşte ţestoase sau melci, purtate
atunci când negocierile se derulau într-un ritm lent, un interceptor de
rachete, broşă purtată în timpul negocierii unui tratat antibalistic,
broşe-soare purtate ca simbol al optimismului, sau păsări, ca simbol al
speranţei.
Madeleine Albright ne
arată cum putem comunica cu eleganţă şi subtilitate, concentrând poveşti diplomatice în simboluri vizuale cu tâlc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu