"Making the creative city vs. making the city creative"

Asta da tema de gândire nu-i aşa? Un subiect dezbătut timp de mai bine de 2 ore la Creative Coffe, care a ajuns la un număr încărcat de asocieri pozitive: 7, un număr care sper să fie un semn că Iaşul e pe mâinile unor tineri creativi care îl vor face cunoscut în spaţiul european şi nu numai.

Ingredientul ce a dat o aromă specială cafelei creative a fost Muhame Mesic, care la numai 27 de ani, este avocat pe proprietate intelectuală la Viena, vorbeşte 74 de limbi străine şi a participat la numeroase proiecte care au reuşit să pună în evidenţă potenţialul aflat în stare latentă al unor oraşe aparent neatractive, construindu-le astfel o nouă identitate ce poartă în ADN molecule ale creativităţii.

Întrebarea care a condus discuţia este pe cât de provocatoare, pe atât de dificilă ca rezolvare: cum putem face şi noi ca Iaşul să fie un oraş în care oamenii să nu-şi dorească neapărat să se reîntoarcă, ci unde să îşi dorească să vină şi să răspândească imaginea unui oraş splendid mai departe?

Mai putem reînvia vechile puncte de referinţă culturală şi implicit identitară precum case memoriale şi muzee? Sau putem apela doar la invenţii ca resuscitarea artificială a unui palat prin construcţia unui mall alături, îmi răspund eu.

Sau poate că ar trebui să căutăm noi repere pentru identitatea noastră culturală. Lucruri care ne definesc, dar care sunt complet nevalorificate. Ce putem găsi în Iaşi, astfel încât să-l facă unic între celelalte oraşe europene? Acea valoare unică, cu care să ne mândrim şi care să îi facă pe europeni să vorbească despre noi cu admiraţie?

Întreaga discuţie a fost asemănătoare cu un curs universitar de cea mai bună calitate, în care pe lângă problematici care ne-au pus pe gânduri, au fost aduse în discuţie valori şi principii - acele pietre de temelie, cu atâta greutate, încât ca popor ne-am gândit să nu ne mai chinuim atâta şi să renunţăm la ele. Pietre de temelie care la radiografie se văd în noi ca nişte goluri de motivaţie.

Cum putem face ca Iaşul, care acum arată ca un tom prăfuit şi mutilat de minţi stângace, să fie un centru de referinţă în lumea largă? 

Exemple de oameni care au reuşit să facă acest lucru, atrăgând odată cu ei întreaga comunitate există. Muhamed ne-a dat multe exemple din care fac aici referire la numai unul dintre ele.

Mă simt datoare să vorbesc mai departe despre lucrurile discutate acolo pentru că suntem cu toţii responsabili pentru oraşul în care trăim, fie că avem sau nu identitatea ieşeană trecută pe buletin, sau pe viza de flotant.